Exodus 17:1-7

Apa din stâncă

(Num. 20:1-13)

1Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din deșertul Sin, călătorind din loc în loc, așa cum le-a poruncit Domnul. Ei și-au așezat tabăra la Refidim, dar acolo nu era apă de băut pentru popor. 2Atunci poporul s-a certat cu Moise.

Ei au zis:

‒ Dă-ne apă să bem!

Moise le-a răspuns:

‒ De ce vă certați cu mine? De ce Îl ispitiți
Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul​poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului​poporului, care Îl ispitește pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul lui Satan, care Îl ispitește pe Isus.
pe Domnul?

3Poporul stătea acolo însetat și protesta împotriva lui Moise.

El zicea:

‒ De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete, cu copiii și vitele noastre?

4Moise a strigat către Domnul, zicând:

‒ Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și o să mă omoare cu pietre!

5 Domnul i-a răspuns lui Moise:

‒ Treci înaintea poporului și ia cu tine câțiva dintre bătrânii lui Israel. Ia în mână toiagul tău, cu care ai lovit Nilul, și du-te.
6Iată, Eu voi sta acolo, înaintea ta, la
Sau: pe.
stâncă, în Horeb. Lovește stânca și din ea va ieși apă. Astfel, poporul va putea să bea.

Și Moise a făcut așa, sub privirea bătrânilor lui Israel.
7El a pus acelui loc numele „Masa și Meriba“
Masa și Meriba înseamnă Încercare și Ceartă.
, pentru că acolo fiii lui Israel s-au certat și L-au ispitit pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“.

Copyright information for RonNTR